MAIDANEZUL, PRIETEN LOIAL AL OMULUI SAU POVARĂ

Simpatizam cu toate rasele de căței, indiferent de mărimea, abilitățile, punctele slabe și punctele forte ale cățeilor. Cu toate acestea, maidanezul este cățelul cel mai prezent în viața românului, chiar dacă existența lui nu este agreată.

Este impropriu integrat la categoria „rasă”, deoarece maidanezul are nenorocul de a fi o simplă corcitură. Cu toate acestea, primul animal ajuns în spațiul cosmic a fost un maidanez. Nici numele lui nu este cel mai prietenos „maidanez”. Nume,  care mie îmi inspiră o depersonalizare a acestui tip de cățel. Ca și cum acest lucru nu este de ajuns, maidanezul a stat și în centrul celor mai violente  atitudini ale omului față de animal.

Problema maidanezilor a fost sesizată de ani buni, în special în viețile românilor din mediul urban. Prezenta lor a început să fie percepută ca fiind incomodă  mai ales în ultimii ani. Maidanezul a fost de cele mai multe ori în centrul campaniilor electorale, iar în perioada în care domnul Traian Băsescu a fost primarul capitalei, tot maidanezul a fost personajul principal – fiind un fel de atribut al brandului numit București. Cu alte cuvinte „maidanezul” a devenit parte din sloganul politic, prilej de polemici pentru a prelua puterea.

O analiză la rece  a situației relevă o soartă crudă, față de care aceste animale nu au avut nimic de spus. Câinii au  fost lăsați de izbeliște în perioada în care comunismul a impus demolarea caselor. Iar „reformele” din plan urbanistic, au fost realizate superficial, fără o gândire clară a consecințelor negative pe termen lung. Mai dureros este faptul că omul, singurul „animal rațional” nu și-a demonstrat abilitatea de gestionare a problemei ridicate mai sus. Cel mai „bun” mod prin care acesta a găsit să răspundă/ să rezolve problema a fost manifestarea violenței fizice față de maidanezi. Mai grav, omul nu a înțeles că violența naște violență; că perpetuarea acestui tip de comportament poate duce la dezechilibre mult mai mari, deoarece nu poți lovi sau ucide de fiecare dată când lucrurile îți scapă de sub control; nu a înțeles că trebuie să își canalizeze energia în mod constructiv, astfel încât tot el sa fie cel în câștig.

Perpetuarea problemelor legate de maidanezi  a pus la încercare răbdarea bucureștenilor și a locuitorilor marilor orașe, iar „inculpatul” nu a fost omul politic pentru faptul ca nu și-a respectat promisiunea, ci elementul cel mai slab din ecuație – câinele maidanez. Poate de aici vine și disperarea oamenilor care lucrează în regim de voluntariat pentru a le oferi o viață mai bună acestor animale.

Prin urmare, partea bună a acestor aspecte, este dată de faptul că orice criză naște oportunități, cum spune chinezul. Spun asta, deoarece aceasta criză a condus la înființarea unor firme, al căror obiect de activitate vizează, într-un fel sau altul, câinele maidanez. Firme care au drept obiect de activitate sterilizarea câinilor, oferirea de adăposturi (chiar dacă mare parte din condițiile de viață din acele adăposturi lasă de dorit) etc.

Astfel, cei care au înțeles existența maidanezilor ca o adevărată oportunitate pentru beneficiul uman, i-au inclus pe căței în diverse activități: terapie ocupațională cu ajutorul câinilor comunitari, intervenție în cazul unor dărâmături, proiecte de adopție a cățeilor, iar lista poate continua. Inițiative de acest gen au fost demarate de dresorii din cadrul Clubului Câinilor Utilitari. Proiectul „Școala lui Codruț” este un proiect drag nouă, iar de astfel de proiecte dorim să auzim cât mai des. Scopul lui este de a-i motiva pe bucureșteni să adopte un maidanez, iar în schimb, cei de la Clubul Câinilor Utilitari, oferă sesiuni de dresaj canin în mod gratuit.